M-am nascut intr-o joi …

M-am nascut intr-o joi, cand ploua. La maternitate era doliu. Murisera toate ursitoarele si ramasese numai una, batrana si bolnava de Alzheimer …  care oscila saraca intre realitate si lumea ei baiguind din cand in cand cate ceva intraductibil. Doctorii si moasele alergau inebuniti pe holuri cautand-o pentru ca se nascuse inca un copil si niciodata nu puteai sti unde se afla ultima ursitoare in viata … Cand m-am nascut eu se mai nascusera inca un baiat  si  dupa el o fata cu doua minute inaintea mea. Pentru baiat  au gasit-o si i-a ursit ceva, insa cred ca a obosit, pentru ca s-a facut iar nevazuta. Moasele ne-au luat in brate pe mine si pe fetita si au inceput sa o caute. Era mai simplu asa decat sa o aduca pe ea la noi.  Stateam cuminti si eu si celalalt, fiecare in  bratele unei moase si asteptam sa o gaseasca,  sa avem si noi un rost in viata. Intr-un tarziu au gasit-o. Ursitoarea statea cuminte langa un geam si privea afara cum soarele incalzea iar totul la inceput de Florar … Cand au rugat-o sa ne urseasca, si-a mutat privirea pierduta de la geam la moase si apoi s-a uitat la noi. Am vazut in ochii ei pentru o clipa noianul de ursite-amintiri al tuturor copiilor din viata ei, fiecare cu drumul lui, cu soarta lui, cu norocul lui … A inceput sa spuna ceva uitandu-se la amandoi  fara sa isi dea seama ca ne urseste la amandoi acelasi lucru, dupa care a plecat. Ne uitam si eu si fetita aceea, si moasele mirati dupa ea. Asa ceva nu se mai intamplase sa urseasca acelasi lucru la doi copii odata. Da, uneori pasaje din ceea ce ursea erau identice pentru doi copii, insa restul era diferit. Probabil copiii aceia urmau candva sa fie impreuna, sa aiba aceeasi soarta… Noua … Noua ne ursise ACELASI LUCRU … Identic, la amandoi odata… Am inchis ochii si am adormit … Anii au trecut, am crescut, am trecut prin scoala, prin viata, mereu in cautarea fericirii, mereu cautand “pe cineva” langa care sa ma simt intreg…  Abia acum cand toamna se apropie imi dau seama ca de fapt toata viata am cautat-o pe fetita aceea careia i-a ursit impreuna cu mine … Cred ca era dat sa fim impreuna. Poate si ea a obosit cautandu-ma, si bantuie prin lume ca si mine … cine stie… Unde esti ? Cine esti tu?  Vino, sa te iau de mana, si sa alergam prin toamna vietii impreuna, napasandu-ne de ploaia din jur, pentru ca … asa ne-a fost ursit … Am obosit cautandu-te …  Te astept …

                                                                                                                                                   IASI 22 Septembrie 2012