Ganduri Nepieptanate

Ganduri, amintiri, iubire, dragoste si … un pic de suflet

Zgomotul pașilor mei

Zgomotul pașilor mei pe șoseaua umedă, inima bătîndu-mi mai tare și vîntul care îmi mîngâie fața ca atingerea unor aripi de înger. Și brusc mă opresc și privesc în urma mea. Mă uit și nu văd nimic, decît lumini difuze, oameni răzleți și strada de-abia atinsă de picăturile de ploaie. Încerc să mă rup de tot ce simt, dar nu pot pentru că inevitabil, gîndul îmi fuge la tine. La cel pe care îl caut cu disperare și pe care nu l-am găsit încă. Continui să merg spre casă cu aceeași neliniște în suflet, și mă gîndesc dacă vreodată te voi întîlni. Mi-e atît de frică de faptul că într-o zi s-ar putea să o iau la stînga în loc de dreapta, s-ar putea să plec de acasă cu cinci minute mai devreme sau mai tîrziu și astfel nu ne vom mai întîlni…sau pur și simplu că într-o zi vom trece unul pe lîngă celălalt fără să ne privim. Dar oare daca ne-am privi ne-am recunoaște? Am avea curajul să ne ascultăm din nou sufletele sau ne-am conforma acestei lumi rigide și reci crezînd că totul e o întîmplare, o senzație trecătoare? Mă doare fiecare clipă în care nu ești cu mine, și deși te simt, mă întreb cum ești acum? Mă întreb dacă și tu închizi ochii noaptea și lași vîntul să-ți mîngâie fața gîndind că sînt eu. Mă întreb dacă uneori, poate inconștient, mergi pe stradă și mă cauți cu privirea printre atîtea figuri… De multe ori mă rog în șoaptă pentru ca tu să fi rămas același, mă rog ca Cerul să ne permită să ne întîlnim din nou, mă rog să nu fi poposit prea departe de mine și mă rog ca drumul spre tine să nu fie prea lung și greu. Cînd va fi să ne regăsim, va trebui să te iau în brațe și să îți cer iertare. Ți-am greșit atît de mult, dar am făcut-o doar din setea nebună de a te afla. Să mă ierți că ți-am căutat sărutările și dragostea la alții și uneori am crezut că te-am găsit, să mă ierți că mi-am irosit lacrimile pe alții, deși simțeam că tu nu ai venit. Să mă ierți că …  imi lipsesti …           „MM”

 Primit pe HI5  azi     24  Septembrie 2012                                                

Anunțuri

3 răspunsuri to “Zgomotul pașilor mei”

  1. Catalin said

    Nu voi sti niciodata daca e o simpla compozitie sau imi era adresata mie, desi am primit-o de la tine ! Cert este ca m-a rascolit si este … minunata !!! Sper sa nu fac o impietate postand-o aici ca sa placa si altora… Ar fi pacat sa nu se bucure si altii de bogatia din sufletul tau ! Primmul vot, din inima, de la mine !

  2. Elena said

    De ce-am mai citit randurile acestea…? Trist si adevarat… Unele stari se dezleaga din firele invizibile ce le leaga…

    • Catalin said

      Nu stiu de ce … Poate pentru ca ti-au placut ?? Poate te ‘regaseai’ in ele ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: